Sa incep cu inceputul. Pai am plecat cu trenul din Bucuresti nu la 6:06 cand trebuia sa plece, ci la 7:30 si Adela a fost martora acestei asteptari. Buuuun! Deci am plecat cu o ora juma intarziere. Am ajuns in vama, la Curtici, totul a fost bine. La fel si la unguri, si la slovaci si si la polonezi.Pana la polonezi, din Ungaria, s-a urcat o tipa din Gdansk, evidentemente poloneza si am inceput sa conversam. Fusese in Romania pt ca al. ei boyfriend e roman si mi-a dat niste info despre cum sa ajung din Polonia in Romania si invers. Am mai vorbit despre sit ec, pol. Soc, din Romania si Polonia si am ajuns la concluzia ca tara asta de langa Germania are oameni cu mentalitati diferite de ale noastre, oameni mai civilizati si de-asta se descurca mai bine. E ok. pana acum. Mai tarziu m-a ajutat sa pronunt cuvintele pe care le invatam di ghidul de conversatie, evident, in poloneza. Si m-a mai ajutat si cand a trebuit sa schiimb trenul in Cracovia, a intrebat la. Info desk cand am tren, m-a ajutat sa schimb niste euro in zloti si sa cumpar o harta turistica a Poloniei. Trenul nostru a avut intarziere 3 ore deci nu am mai prins legatura stabilita. M-am dus pe peron si am asteptat aproximativ o ora un tren care sa ma duca la Bielsko-Biala(care se citeste Bielsko- Biaua, ca ala nu e un „l” e un „l” cu accent). Punct. Si ea a mers la trenul ei nu inainte de a face schimb de numere de telefon si adrese de mail. Punct din nou. In tren, un batran mi-a cerut pixul in poloneza si evident ca nu am stiut ce vrea. Mi-a aratat, i-am dat pixul, a scris ceva si mi-a zis „Thank you, I love you”. Am zambit si am continuat sa admir cat de curata e tara asta, cat de frumoase sunt casele (si f. ingrijite) si cat de frumoase sunt fructele pe care le poarta numerosii copaci. Uitai sa va zic, asta e o regiune de munte, deci e cu atat mai frumos cu cat am hotarat ca o sa traiesc la munte. Gata cu comentariile. Sau nu. J OOOO, cum as putea sa uit? Trenul cu caream venit era un fel de personal, dar un personal f.f.f.f. curat si ingrijit si care avea niste toalete ce isi meritau cu prisosinta denumirea. Mare mi-a fost uimirea.
End of part I
31.08.2005
No comments:
Post a Comment